Delta Dunarii

Crapul

Desi considerat un peste pasnic, se dovedeste a fi cel mai redutabil luptator ce-si face veacul pe intinderile Deltei Dunarii.
Pentru multi adepti ai pescuitului, capturarea crapului reprezinta un adevarat examen de maturitate în breasla.
El poate fi gasit pe bratele principale ale Deltei si pe canalele cu adancimi de peste 4 metri.
Isi petrece o mare parte din viata în lacuri (unde pescuitul este destul de dificil), dar odata cu scaderea nivelului apei (inceputul verii) si cu cresterea temperaturii mediului acvatic peste pragul de 10 grade C, el migreaza spre canale cu adancimi mai mari si devine o tinta demna de luat în seama pentru pasionatii pescuitului.
Momelile folosite pentru capturarea sa pot fi foarte diverse, dar cele mai bune rezultate raman cele obtinute la mamaliga si la boabe de porumb. Cand temperatura apei este mai scazuta, rama sau scoica dau si ele rezultate foarte bune. Cea mai uzitata metoda este cea "la asteptare". Se alege un loc care se nadeste cu porumb sau mamaliga cel putin cu o seara înainte de începerea pescuitului iar apoise intinde bateria de lansete si se asteapta ca pestii ce s-au adunat in zona sa descopere bunatatile aflata în carlig. O alta metoda, mai dinamica, o reprezinta pescuitul "la cautat". Fara a nadi in prealabil, alegem locul de pescuit cu particularitati specifice, potentiale vaduri de stationare a bancurilor de crapi. Copacii scufundati sau gropile adinci vor fi intodeauna popasuri obligatorii de tatonat. Ideea metodei consta in aceea ca nu incercam sa realizam concentrari mari de peste intr-o anumita zona prin nadirea ei, ci cautarea zonele in care crapii se aduna in mod firesc fiind atrasi de particularitatiile biotopului. Totusi, daca intr-un interval de 20-30 de minute acestia nu-si fac simtita prezenta, este indicat sa plecam in cautarea unui alt loc. Desi mai putin comoda, aceasta tehnica, necesitand schimbarea locului de pescuit foarte des, rezultatele ce se obtin in momentul in care gasim o aglumerare de pesti intr-un astfel de loc, fac ca eforturile se fie spectaculos rasplatite. La pescuitul crapului, trebuie sa tinem cont de citeva reguli pe care le vom aminti:

• Obligatoriu trebuie sa avem in dotare un mincioc de mari dimensiuni. La inceperea pescuitului, acesta se pregateste inaintea lansetelor.

• Firul folosit trebuie sa fie de cea mai buna calitate, avind pe tambur o rezerva cit mai mare la o grosime minima de 0,40mm.

• Verificati foarte bine nodurile (care trebuie sa fie cit mai putine), reglati frana mulinetei si folositi o montura cu un singur cirlig, legat cu un fir textil. Atentie cum puneti lansetele pe suport, caci daca nu le asigurati, exista posibilitatea ca pestele sa se intepe singur si sa plece cu tot cu lanseta dumneavoastra si veti avea cel mult 2-3 secunde la dispozitie pentru a o recupera.

• Asigurati-va la plecarea de acasa ca aveti suficienta momeala pentru un pescuit abundent. In perioada cind carasul si platica sint activi,este indicat sa folositi o mamaliga foarte tare realizata in amestec de 1/3 faina alba. In acest caz asigurati-va ca virful acului este liber si poate intepa pestele chiar daca acesta nu a zdrobit patratelul de mamaliga. Alta nada indicata in acest caz este boilis-ul legat de cirlig cu fir textil.

• Nu va grabiti niciodata sa scoateti pestele din apa. Aveti rabdare pina ce acesta e obosit si numai atunci introduceti-l in mincioc dinspre cap spre coada cu o miscare sigura si rapida.

Un rapitor rapace si spectaculos, despre care s-au scris multe, dar care ramane capabil intotdeauna de surprize.
In Delta, exemplarele cele mai mari ajung la 10-14 kg dar pot fi intalnite foarte rar. Greutatea medie a capturilor se va situa intre 1 si 4 kg.
Pe intreg parcursul anului, stiuca va reprezenta o tinta demna de luat in seama. Contrar parerii generale, chiar si zilele calduroase de vara pot deveni partide de pescuit foarte reusite.
Pentru ca randurile de fata se adreseaza in primul rand pescarilor cu experienta, nu voi trece in revista abc-ul pescuitului la stiuca, dar voi reaminti si puncta cateva dintre amanuntele de care depinde in mare masura succesul unei partide de pescuit.

• Pe lacuri, stiucile se aduna in grupuri mari in anumite zone, pe care daca nu le identificam, putem pescui cu tot atata succes ca si in cada de baie. O distanta de 50-100 m intre doua locuri de pescuit poate reprezenta diferenta dintre un juvelnic gol si unul in care se gasesc 10-15 capturi.

• Cea mai sigura metoda de a identifica zona in care se gaseste pestele este "privitul". Cand intrati pe lac, urmariti cu atentie locurile in care se gasesc barci ale localnicilor veniti la pescuit si pe cat posibil strecurati-va in mijlocul lor. Daca barcile lipsesc, probabil veti gasi plasele pescarilor grupate in anumite zone. Nu ezitati sa lansati in jurul lor.

• Daca si acest indiciu lipseste, nu va ramane decat sa prospectati intinderea de apa oprindu-va din 200 in 200 de metri si lansand in evantai in jurul barcii de 15-20 de ori, dupa care schimbati locul. In momentul in care ati avut un atac sau o captura, trebuie insistat mult in zona micsorand distanta dintre locurile de prospectare. Procedand metodic si avand incredere (un element extrem de important), in mod sigur stradaniile dumneavoastra vor fi rasplatite.
Personal, mi s-a intamplat ca pe un lac foarte mare (Fortuna) sa "zgarii" apa degeaba timp de doua zile, pentru ca in trei ore, la sfarsitul celei de-a doua zile sa obtin o recolta de 34 stiuci avand greutati intre 1 si 3 kg.

• Pentru a elimina locurile unde nu aveti sanse sa gasiti stiuca, trebuie sa tineti cont de faptul ca ea prefera apa limpede, fundul lacului trebuie sa fie bogat in vegetatie, pestisori marunti trebuie sa se gaseasca in zona si apa nu trebuie sa fie "stricata". Aceasta se recunoaste usor dupa mirosul fetid si dupa emisiile de gaz de balta foarte dese in zona.

• Nu insistati pe langa malurile lacului, la "baza stufului" sau pe langa nuferi. Aici nu veti gasi decat exemplare mici sau bibani.

• Nu uitati sa va luati de acasa o ancora. Pe lac nu veti gasi nimic care sa poata fi folosit in acest scop iar vantul va imprima barcii o viteza care va face extrem de dificil pescuitul.

• Tineti cont ca vara, primele doua ore de la rasaritul soarelui sunt mai importante decat tot restul zilei.

• Daca este posibil, lansati inspre soare, in acest fel stiucile vor urmari naluca fara a avea soarele in fata si veti inregistra mai putine rateuri.

• Lansati pe cat posibil cat mai departe de barca avand vantul in spate.

• Folositi fire cat mai subtiri (ø25 -ø35) dar aveti grija sa controlati la inceputul partidei de pescuit reglarea franei pentru a nu fi prea stransa, verificati varful ancorelor pentru a fi ascutite, verificati primii 2-3 m de fir pentru a nu avea ciupituri sau noduri, verificati foarte atent rezistenta nodurilor (acest lucru se face si pe parcursul partidei de pescuit din cand in cand), aveti grija ca minciocul sa fie desfacut si asezat in apropiere.

• Pe cat posibil folositi barci de culoare neagra sau verde inchis si daca lansati stand in picioare aveti grija sa nu fiti imbracat in culori stridente.

• Daca pescuiti intr-o zona in care sunt stiuci, dar rezultatele dumneavoastra sunt destul de modeste, nu ezitati sa schimbati tipul de naluci folosite pana ce o veti gasi pe cea potrivita.

• Daca observati ca stiucile urmaresc naluca dar ezita s-o atace, incercati sa schimbati brusc ritmul recuperarii si imprimati nalucii miscari cat mai dezordonate folosind scurte zvacniri ale varfului lansetei.

In final tineti cont de faptul ca stiuca isi schimba destul de des arealul de vanatoare si chiar daca intr-o zi ati avut succes intr-un loc, nimic nu va garanteaza ca a doua zi va fi la fel. Daca vedeti ca rezultatele intarzie sa apara, nu mai pierdeti vremea degeaba si porniti din nou in cautarea stiucilor.